Nichita Stanescu
(1933-1983, n. Ploiesti). Poet roman. Poezie inconfundabila a unui creator orgolios, care isi proiecteaza propria subiectivitate in imagini dematerializate, diafane, intr-o tentativa de respiritualizare a materiei, de decantare a esentelor cu care eul dezamagit se poate contopi. De la o viziune a existentei corporale sau a sentimentelor se ajunge la o viziune a ideilor, a conceptelor, traduse printr-o insiruire de afirmatii si negatii axiomatice, dublata de definirea lirica a unor stari fundamentale ale subiectului, confruntat cu aspecte diverse si contradictorii ale existentei.O acuta insatietate de a cunoaste, de a trai si de a se rosti astfel conduce la incercarea de a transcede limitele intelegerii si ale exprimarii obisnuite, concretizata in crearea unei poezii ca lume in sine si nu ca semnificant al unei realitati ("Sensul iubirii", "O viziune a senrimentelor", "Dreptul la timp", "11 elegii", "Oul si sfera", "Necuvintele", "In dulcele stil clasic", "Starea poeziei", "Epica Magna" etc.). Eseuri, publicisica. Premiul Herder.